Și când vei trece tu
așa
cu vântul doar
la subsuoară
și vai
o-ncepe să te doară
șotronul trecerii prin timp
aproape fără de suflare
zburând
al păpădiei nimb
ca frunzele căzute-n somn
nimic n-ar spune că adorm
și din sublima dimineață
prin ierni agreste
surâzând
cu toate florile aceste
ce-amarnic trec prin anotimp
Ci-aproape fără de suflare
zburând
al păpădiei nimb.